Pomana porcului la Balvanyos
Atras de denumirea pompoasă “Festivalul internaţional de pomana porcului” am zis să dau o fugă, împreună cu familia să vedem despre ce e vorba. Tradiţii, competiţie şi şorici – combinaţia ideală pentru un weekend relaxant.
În mass media festivalul a fost prezentat ca “Ediţia a 4-a, 20-22 februarie 2009″. Cum sambata am fost ocupat, am zis sa mergem duminica, 22.02. Pierdem febra concursului, dar prindem gala laureaţilor, sau ce-o mai fi în a treia zi de festival.
Ştiţi proverbul cu socoteala de acasă şi cea din târg; mă văd nevoit să confirm înţelepciunea populară, pentru că odată ajuns în Balvanyos, nimic din ce era acolo nu arăta a festival, cu atât mai puţin internaţional. Câţiva oameni buimaci şi nedumeriţi, multă mizerie şi localnici cu suverniruri de vânzare.
Am întrebat un localnic dacă astăzi mai au loc ceva evenimente din cadrul festivalului. Omul m-a privit lung, de parca îl întrebasem preţul oţelului la bursa din Tokio şi mi-a răspuns calm: “Pomana porcului! Păi aia a fost ieri!”. Nu mă puteam împăca cu ideea că am venit degeaba, aşa că i-am arătat un afiş pe care scria clar că evenimentul ţine de vineri până duminică. Omul mi-a explicat “numa’ ieri a fost festivalu’, când a venit şi domnu’ Băsescu. Vineri şi astăzi nu e nicio pomana porcului”.
Am înţeles în sfârşit reţeta unui festival mioritic. Durează trei zile, din care prima cu pregătirile, a doua cu prestatul, iar ultima cu mahmureala. Dacă nu prinzi jumătatea aia de oră în care are loc festivalul de trei zile, ghinionul tău.
Ca o concluzie, dacă aveţi drum în zonă, viraţi spre lacul Sf. Ana, unde natura dă festival în fiecare zi a anului. Uitaţi de Balvanyos, statiunea cu un singur restaurant dar cu pretenţii internaţionale.
